Îngrijorare. Populismul, la cel mai ridicat nivel din 1930

2019 este anul care poate salva proiectul european sau care, dimpotrivă, poate să însemne sfârşitul Uniunii, aşa cum o ştim. Primele decizii referitoare la proiectul european au fost luate la summitul de la Sibiu. Liderii europeni trebuie să găsească nu doar calea de urmat după Brexit, ci şi cum să răspundă valului de naţionalism ce riscă să acapareze politica europeană. Potrivit unui studiu recent, un sfert dintre votanţi preferă mişcări politice de acest tip.În iunie 2016, în mod aparent surprinzător, 52 la sută dintre britnici au votat pentru părăsirea Uniunii Europene. Rezultatul venea însă pe fondul unei antipatii în creştere pentru politicile tradiţionale şi după ani în care mesajul naţionalist şi eurosceptic a fost promovat agresiv de partide precum UKIP şi liderul acestuia Nigel Farage. Timp de 20 de ani europarlamentar, acesta a îndemnat la independenţă faţă de Uniunea Europeană şi nu s-a sfiit să critice politicile promovate de Bruxelles chiar de la tribuna Parlamentului European.Nigel Farage - europarlamentar britanic: „Întotdeauna am crezut că ar trebui să ne guvernăm propria ţară, întotdeauna am crezut că ar trebui să fim liberi să ajungem să încheiem propriile acorduri cu adevăraţii noştri prieteni din lume”.

Marine Le Pen: „UE va muri, popoarele nu o mai vor”
Naţional-populismul nu este străin nici scenei politice din Franţa, ţară fondatoare a Uniunii Europene. Aici, cea mai puternică voce a euroscepticismului este repezentată de Frontul Naţional, formaţiune de extremă dreapta. În urma alegerilor din 2017, a devenit a treia forţă din parlamentul francez. Lidera formaţiunii, Marine Le Pen, este de 15 ani membru al Parlamentului European, iar în 2017 a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale unde a fost învinsă de Emmanuel Macron. Se opune monedei euro, a militat pentru Frexit şi dă vina pe Uniunea Europeană pentru criza imigranţilor.

Marine le Pen - europarlamentar francez: „Uniunea Europeană va muri, pentru că popoarele nu o mai vor. În al doilea rând, asistăm la începutul sfârşitului globalizării sălbatice. Şi, în sfârşit, multiculturalismul a fost demascat ca având scopul de a distruge naţiunea şi de a înregimenta oamenii”.

Germania. Un partid de extremă dreapta intră în Bundestag
Forţele extremiste au scris istorie şi în Germania, în 2017. Pentru prima dată în ultimii 70 de ani, un partid de extrema dreapta intra în Bundestag. Înfiinţat în 2013, AfD, Alternativa pentru Germania, ajungea, aşadar, după doar 4 ani a treia forţă din parlamentul de la Berlin şi principala voce a opoziţiei.

Ce a dus la succesul AfD? Criza imigranţilor este un răspuns. Sociologii germani au făcut portretul-robot al susținătorului populismului: este bărbat, vine din Est, are peste 50 de ani și este bine pregătit profesional. Când Zidul Berlinului a căzut, avea deja peste 20 de ani şi nu s-a împăcat cu noile condiţii din capitalism, s-a izolat, a trăit sub așteptările sale, o viață frustrată, şi se regăseşte acum în politici xenofobe promovate de formaţiuni precut AfD.

Extrema dreaptă a intrat la guvernare în Austria și Italia
Şi, tot în 2017, Austria a marcat o premieră pe care nu şi-o dorea nimeni în Uniunea Europeană: a devenit prima ţară membră cu un partid de extremă dreaptă la guvernare. Ca şi în Germania, Partidul Libertăţii a fost propulsat la putere tot de criza refugiaţilor, din 2015.

Un scenariu care s-a repetat şi în Italia, un an mai târziu, când la guvernare a ajuns o coaliţie de guvernare antisistem formată din mișcarea „Cinci Stele” și radicalii de dreapta, „Liga”, din rândurile căreia se remarcă Matteo Salvini. Ministru de Interne şi vicepremier, el a devenit una dintre cele mai agresive voci eurosceptice. Succesul pe plan intern l-a motivat şi vrea acum să unească naţionaliştii din întreaga Europă.

Matteo Salvini - vicepremierul Italiei: „Lucrăm la un nou vis european. Pentru mulţi cetăţeni, Uniunea Europeană este astăzi un coşmar, nu un vis. Suntem pregătiţi să construim un viitor şi, mulţumită prietenilor noştri, începem această călătorie pentru izbăvirea Europei. Birocraţii, aşa-zişii binevoitori şi bancherii, care conduc Europa de prea multă vreme, au îngropat visul european”.
Democrația iliberală marca Viktor Orban
Una dintre cele mai puternice şi constante voci ale populismului de pe bătrânul continent rămâne însă Viktor Orban. Premierul ungar domină scena politică din statul vecin de mai bine de 20 de ani. Nu se sfieşte să critice şi să se revolte faţă de politicile promovate de Bruxelles. S-a opus primirii de refugiaţi, a ridicat graniţe acolo unde ele dispăruseră de mulţi ani sau s-a afişat cu Vladimir Putin, atunci când toată lumea îi întorcea spatele.

Viktor Orban - premierul Ungariei: „Noul stat pe care îl construim în Ungaria e un stat iliberal, nu este un stat liberal. Nu respinge principiile fundamentale ale liberalismului - precum libertatea - şi aş mai putea enumera câteva, dar nu pune această ideologie în centrul organizării statale, ci conţine o abordare diferită de aceasta, specifică, naţională”.

Extrema dreaptă intră și în Parlamentul de la Madrid
Extremiştii au câştigat teren şi în Spania. Alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii trecute au adus o premieră pentru deceniile care s-au scurs de la sfârşitul dictaturii din Spania: extrema dreaptă intră în Parlamentul de la Madrid, cu peste 10% din sufragii.

Adepți ai ideilor promovate de Viktor Orban și Matteo Salvini sau Marine Le Pen sunt aproape peste tot în Europa. În țări precum cele scandinave participă în coaliția de guvernare și în rest sunt reprezentate în Parlament. Grecia este la rândul ei o poveste de succes pentru politicile populiste. Alexis Tsipras şi partidul său Syriza se află la guvernare de patru ani şi au şansa să rămână la putere şi în urma alegerilor de anul acesta.

Suedia, Danemarca. Finlanda, Estonia, Olanda, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Cipru, Grecia sunt, prin urmare, alte țări care cunosc în prezent un avânt al populismului.
SURSADIGI24.RO

No Comments Yet.

Leave a comment