Primarul: noi sensuri unice în oraş, dar şi benzi dedicate autobuzelor



Vă doare foarte tare capul și nu știți de ce? Spre exemplu, cefaleea determinată de stările de tensiune poate fi cauzată de modificarea compoziției chimice a creierului sau de spasmul musculaturii de la nivelul gâtului, feței, mandibulei sau scalpului.
Potrivit dr. Ionela Avram, medic neurolog, stresul stă, de cele mai multe ori, la baza durerilor de cap, iar problema cea mai mare este că, deseori, este chiar dificil să scăpăm de această rutină care ne poate îmbolnăvi.
De asemenea, starea de încordare sau de nervozitate poate provoca dureri cumplite de cap, dar aveți posibilitatea să scăpați de ele folosind un creion sau un pix, sunt de părere unii specialiști.
Tot ce trebuie să faceți este să vă puneți un creion între dinți, dar să îl țineți acolo folosindu-vă numai de buze și limbă. Dacă faceți acest lucru timp de câteva minute, veți observa că durerea de cap dispare. Desigur, încordarea atrage după sine strângerea din dinți, iar acest obicei involuntar de încleștare a maxilarului provoacă dureri de cap, astfel că relaxarea acestuia elimină în multe dintre cazuri durerea.
SURSA SURSADESANATATE.RO
Este adevărat că nu se întâmplă foarte des ca inima să fie situată pe partea dreaptă a sternului, dar există şi astfel de situaţii, care apar din cauza unei anomalii congenitale, corelată de cele mai multe ori şi cu alte inversiuni în aşezarea organelor interne. Uneori, însă, această situaţie este generată de alte afecţiuni care determină, practic, deplasarea inimii mai spre dreapta.
Amplasarea inimii în partea dreaptă se numeşte dextrocardie. Când este asociată cu localizarea „în oglindă” (în partea opusă) a altor organe, cum ar fi ficatul sau splina, o situaţie de acest gen se numeşte „situs inversus”.
Oamenii trebuie să ştie că, atunci când numai inima este situată în partea dreaptă, celelalte organe nu sunt afectate, doar că la aceste persoane plămânul drept este mai mic, comparativ cu persoanele care au inima îndreptată spre stânga, la care plămânul stâng este fiziologic mai mic ca dimensiune. Totuşi, aceşti pacienţi pot suferi în timp disfuncţionalităţi mai ales la nivelul ficatului. Aşa se face că, în cazul în care bolnavul are nevoie de transplant de cord, operaţia se particularizează în funcţie de boala de care suferă şi de starea sa de sănătate.
De precizat că, în marea majoritatea a cazurilor, inima este localizată la nivelul toracelui, sprijinindu-se de diafragmă, în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta faţă de linia mediană şi două treimi la stânga liniei mediene. De obicei, vârful inimii corespunde vârfului ventriculului stâng şi este orientat în jos, înainte şi la stânga şi poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.
Spre exemplu, când numai inima este situată în dreapta, celelalte organe nu sunt afectate, atât doar că la aceste persoane plămânul drept este mai mic comparativ cu persoanele ce au inima îndreptată spre stânga.
„Dacă inima doar este situată pe partea dreaptă şi acest lucru nu se asociază cu alte malformaţii congenitale ale vaselor sau alte modificări structurale, atunci nu există niciun fel de probleme. Dextrocardia poate fi depistată la control. Medicul trebuie să fie foarte atent, însă, pentru că apar anumite modificări pe electrocardiogramă, care arată că ceva este în neregulă şi în acest fel se pune şi diagnosticul”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Anca Rădulescu, medic cardiolog.
Specialiştii spun că un pacient născut cu inima poziţionată pe partea dreaptă suferă o anomalie congenitală, dar acest lucru nu denotă faptul că el suferă de o boală. Aceste persoane au o longevitate normală şi riscuri similare de a se îmbolnăvi ca orice altă persoană de aceeaşi vârstă şi de acelaşi sex.
Poziţionările anormale ale organelor interne pot fi descoperite apelându-se la examenele de imagistică. Din păcate, la ora actuală, în ţara noastră nu există nicio evidenţă a persoanelor cu „situs inversus”, iar medicii spun că o astfel de problemă nu poate fi prevenită, însă, poate fi diagnosticată pentru a fi evitate riscurile de îmbolnăvire.