Joaca cu roboţii este treabă serioasă la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi (TUIASI), mai ales pentru prof. dr. ing. Ioan Doroftei, şeful departamentului de Mecatronică şi Robotică. Studenţii săi, de vreo doi ani încoace, susţin, în afară de examenele clasice, şi un examen unde îşi arată îndemânarea în realizarea şi programarea unui robot. Toate piesele de care au nevoie sunt oferite de către profesor, iar studenţii trebuie să lucreze în echipe şi să aplice tot ce au învăţat la orele de curs. Iar noţiunile nu sunt nici simple şi nici puţine, mai ales că pentru funcţionarea unui robot e la fel de importantă şi partea mecanică, dar şi cea care ţine de programare.
Profesorul Ioan Doroftei, şeful departamentului de Mecatronică şi Robotică de la Politehnica ieşeană, spune că majoritatea roboţilor aceia coloraţi şi frumoşi care apar pe la toate demonstaţiile sau concursurile din Iaşi nu sunt tocmai construiţi de la zero, iar mulţi dintre cei care se bat cu pumnul în piept că ar construi roboţi nu fac decât să cumpere diverse kit-uri cu piese şi să le pună cap la cap. Adevărata lor contribuţie ţine însă de programare, iar asta nu-i face creatori de roboţi. Studenţii de la Mecatronică şi Robotică încearcă însă să depăşească această etapă. Ei proiectează multe dintre piesele pe care le folosesc sau încearcă să găsească modalităţi noi de a utiliza concepte sau tehnologii deja existente.
„În realizarea unui robot este la fel de importantă şi partea mecanică, cea care ţine de construcţia corpului unui robot, dar şi parte de informatică, de programare, care este creierul“, explică Ioan Doroftei, care crede că ar trebui creat un departament separat la Facultatea de Mecanică şi la cea de Automatică şi Calculatoare unde să se înveţe robotică.
Roboţii, sufletul fabricilor moderne
Studenţii de la robotică din cadrul TUIASI au la dispoziţie două laboratoare unde pot descoperi tainele roboticii şi unde se pot pregăti pentru viitoarea lor meserie. Chiar dacă roboţii mobili, cei pe care îi vedem pe la toate expoziţiile, trezesc fascinaţia publicului şi cu aceştia te poţi „juca“ cel mai uşor, majoritatea celor care ajung ingineri vor lucra însă în fabrici, acolo unde roboţii industriali, adică roboţii ficşi, sunt cei mai întâlniţi.
În laboratorul de la parter studenţii pot învăţa care sunt măsurile de siguranţă care trebuie luate atunci când lucrează cu un robot industrial, cum poate fi acesta programat şi utilizat, dar şi care sunt principiile din spatele fiecărei mişcări realizate de braţul robotic sau de ce este acesta realizat într-un anumit fel.
„Avantajul unei structuri paralele, spre deosebire de un braţ robotic clasic, este acela că, deşi la o masă mai mică a elementelor, obţinem o precizie mai mare la final“, explică Ioan Doroftei atunci când vorbeşte de robotul care are drept sarcină să aşeze într-o anumită ordine piesele purtate pe o bandă rulantă.
Un alt robot din acest laborator, care este construit de fapt din două braţe şi un strung, are menirea de a realiza piese din semifabricate, pe care mai apoi să le asambleze şi să le aşeze într-o anumită ordine.
